tern

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză terne.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tern
Singular Plural
Masculin tern terni
Feminin ternă terne
Neutru tern terne
  1. (livr.) fără luciu, șters, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; mohorât, monoton.


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Dintr-o limbă scandinavă; înrudit cu daneză terne și suedeză tärna.

Inevitabil din nordică veche þerna.

Pronunție

  • AFI: /tɜːn/
  • AFI: /tɝn/ (SUA)


Substantiv

tern, pl. terns

  1. (ornit.) rândunică-de-mare

Cuvinte compuse

Vezi și

Etimologie

Din franceză terne.

Substantiv

tern, pl. terns

  1. triadă, (grup de) trei
  2. (înv.) premiu de loterie, din cauza unei combinație favorabilă de trei numere la tragere


Adjectiv

tern (necomparabil)

  1. triplu, de trei ori, întreit
    Tern flowers; tern leaves.

Sinonime

Referințe