tragere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a trage.

Pronunție

  • AFI: /'tra.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tragere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tragere trageri
Articulat tragerea tragerile
Genitiv-Dativ tragerii tragerilor
Vocativ tragere tragerilor
  1. acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei.
  2. (pop.) atracție, îndemn, înclinare.
  3. scoatere, extragere.
  4. prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc.
  5. descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare


Traduceri

Anagrame

Referințe