tindă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină tenda.

Pronunție

  • AFI: /'tin.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
tindă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tindă tinde
Articulat tinda tindele
Dativ-Genitiv tindei tindelor
Vocativ ' '
  1. prima încăpere prin care se intră în casele țărănești.
  2. încăpere de la intrarea în biserică.

Expresii

  • A face (ceva) până în tindă = a face un lucru parțial; a nu duce (ceva) la bun sfârșit


Traduceri