tindă

română

Etimologie

Din latină tenda.

Pronunție

• AFI: /ˈtin.də/

Substantiv

Declinarea substantivului tindă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tindă	tinde
Articulat	tinda	tindele
Genitiv-Dativ	tindei	tindelor
Vocativ	'	'

1. prima încăpere prin care se intră în casele țărănești.
2. încăpere de la intrarea în biserică.

Expresii

• A face (ceva) până în tindă = a face un lucru parțial; a nu duce (ceva) la bun sfârșit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tinde.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru tinde.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru tinde.

Sinonime

• 1-2: tinză

Referințe

• DEX online