tinde

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină tendere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
tinde
Infinitiv a tinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tindă
Participiu tins
Conjugare III
  1. a-și orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorință puternică.

Sinonime

  1. a năzui; a aspira; a ținti.


Traduceri