Sari la conținut

tinde

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină tendere.

Pronunție

  • AFI: /ˈtin.de/


Verb


Conjugarea verbului
tinde
Infinitiv a tinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tindă
Participiu tins
Conjugare III
  1. a-și orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorință puternică.

Sinonime

  1. năzui; aspira; ținti


Traduceri

Etimologie

Din tinde.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru tinde.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru tinde.

Referințe