intrare
Variante
Etimologie
Din a intra.
Pronunție
- AFI: /in'tra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului intrare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intrare | intrări |
| Articulat | intrarea | intrările |
| Genitiv-Dativ | intrării | intrărilor |
| Vocativ | intrare | intrărilor |
- acțiunea de a intra și rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviințare (de a intra); intrat.
- partea de la început a unei localități, a unei suprafețe circumscrise etc.
- momentul intervenției unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale.
- stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură.
- (cont.) valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi; încasare.
- înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție.
- (electron.) punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input.
- (inform.) ansamblul influențelor, informațiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online