intrare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a intra.

Pronunție

  • AFI: /in'tra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
intrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intrare intrări
Articulat intrarea intrările
Genitiv-Dativ intrării intrărilor
Vocativ intrare intrărilor
  1. acțiunea de a intra și rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviințare (de a intra); intrat.
  2. partea de la început a unei localități, a unei suprafețe circumscrise etc.
  3. momentul intervenției unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale.
  4. stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură.
  5. (cont.) valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi; încasare.
  6. înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție.
  7. (electron.) punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input.
  8. (inform.) ansamblul influențelor, informațiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input.


Traduceri

Anagrame

Referințe