tinduță

română

Etimologie

Din tindă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /tin'du.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tinduță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tinduță	tinduțe
Articulat	tinduța	tinduțele
Genitiv-Dativ	tinduței	tinduțelor
Vocativ	tinduță	tinduțelor

1. diminutiv al lui tindă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dănțuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online