tiranic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă τιραννικωσ (tirannikós), franceză tyrannique.

Pronunție

  • AFI: /ti'ra.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tiranic
Singular Plural
Masculin tiranic tiranici
Feminin tiranică tiranice
Neutru tiranic tiranice
  1. care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc.
  2. (fig.) care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsedant.


Traduceri

Anagrame

Referințe