tiraniza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză tyranniser.

Pronunție

  • AFI: /ti.ra.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
tiraniza
Infinitiv a tiraniza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tiranizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tiranizeze
Participiu tiranizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran; a asupri, a teroriza.
  2. (v.tranz.) (fig.) a chinui, a obseda.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe