arbitrar
Etimologie
Din franceză arbitraire < latină arbitrarius.
Pronunție
- AFI: /ar.biˈtrar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului arbitrar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | arbitrar | arbitrari |
| Feminin | arbitrară | arbitrare |
| Neutru | arbitrar | arbitrare |
- care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic.
- care este făcut, ales etc. la întâmplare.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului arbitrar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arbitrar | arbitrare |
| Articulat | arbitrarul | arbitrarele |
| Genitiv-Dativ | arbitrarului | arbitrarelor |
| Vocativ | arbitrarule | arbitrarelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online