arbitrar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză arbitraire < latină arbitrarius.

Pronunție

  • AFI: /ar.biˈtrar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
arbitrar
Singular Plural
Masculin arbitrar arbitrari
Feminin arbitrară arbitrare
Neutru arbitrar arbitrare
  1. care pornește dintr-o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ține seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic.
  2. care este făcut, ales etc. la întâmplare.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
arbitrar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arbitrar arbitrare
Articulat arbitrarul arbitrarele
Genitiv-Dativ arbitrarului arbitrarelor
Vocativ arbitrarule arbitrarelor
  1. faptă, acțiune, situație arbitrară.


Traduceri

Referințe