tocătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a toca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /to.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tocătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tocătură tocături
Articulat tocătura tocăturile
Genitiv-Dativ tocăturii tocăturilor
Vocativ tocătură tocăturilor
  1. carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri.
  2. (p.gener.) ceea ce a fost tocat.
    Tocătură de paie.


Traduceri

Anagrame

Referințe