tongue
Aspect
(English)
Etimologie
Din engleza medie tonge, tunge, tung, care provine din engleza veche tunge < proto-germanică *tungōn.
Pronunție
- AFI: /tʌŋ/
Substantiv
tongue, pl. tongues
- (anat.) limbă
- Can you wriggle your tongue?
- (lingv.) limbă, limbaj
- He was speaking in his native tongue.
- (rel., normal la pl.) borbire în limbi, glosolalie
- (despre pantofi) limbă (la încălțăminte)
- (tenh.) feder, limbă
- (fig.) [limbă] (de foc), flacără
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Verb
Conjugarea verbului to tongue | |
Infinitiv | to tongue |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
tongues |
Trecut simplu | tongued |
Participiu trecut | tongued |
Participiu prezent | tonguing |
Sinonime
- 1: talk