tongue

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie tonge, tunge, tung, care provine din engleza veche tunge < proto-germanică *tungōn.

Pronunție

• AFI: /tʌŋ/

Substantiv

tongue, pl. tongues

1. (anat.) limbă

   Can you wriggle your tongue?

2. (lingv.) limbă, limbaj

   He was speaking in his native tongue.

3. (rel., normal la pl.) borbire în limbi, glosolalie
4. (despre pantofi) limbă (la încălțăminte)
5. (tenh.) feder, limbă
6. (fig.) [limbă] (de foc), flacără

Sinonime

• 2: language, (fam.) lingo

Cuvinte derivate

• tonguage
• tonguedom
• tonguing
• tongueless
• tonguely
• tongueman
• tongueness
• tongueship
• tonguesore
• tonguey
• tonguework

Cuvinte compuse

• beef tongue
• double tonguing
• double-tongued
• forked tongue
• mother tongue
• native tongue
• silver-tongue
• silver-tongued
• tongue depressor
• tongue lashing
• tongue sandwich
• tongue-shaped
• tongue-tie
• tongue-tied
• tongue twister

Expresii

• cat got someone's tongue
• give tongue, give tongue to
• hold one's tongue
• law of the tongue
• roll off the tongue
• sharp tongue
• speak in tongues
• tongue and groove
• tongue in cheek

Vezi și

• mouth

Verb

Conjugarea verbului to tongue
Infinitiv	to tongue
Prezent simplu pers. 3 sg.	tongues
Trecut simplu	tongued
Participiu trecut	tongued
Participiu prezent	tonguing

1. (ieșit din uz) a vorbi
2. (argou) a săruta
3. a atinge cu vârful limbii

Sinonime

• 1: talk

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary