tongue

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie tonge, tunge, tung, care provine din engleza veche tunge < proto-germanică *tungōn.

Pronunție


Substantiv

tongue, pl. tongues

  1. (anat.) limbă
    Can you wriggle your tongue?
  2. (lingv.) limbă, limbaj
    He was speaking in his native tongue.
  3. (rel., normal la pl.) borbire în limbi, glosolalie
  4. (despre pantofi) limbă (la încălțăminte)
  5. (tenh.) feder, limbă
  6. (fig.) [limbă] (de foc), flacără

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to tongue
Infinitiv to tongue
Prezent simplu
pers. 3 sg.
tongues
Trecut simplu tongued
Participiu trecut tongued
Participiu prezent tonguing
  1. (ieșit din uz) a vorbi
  2. (argou) a săruta
  3. a atinge cu vârful limbii

Sinonime

Referințe