tongue
(English)
Etimologie
Din engleza medie tonge, tunge, tung, care provine din engleza veche tunge < proto-germanică *tungōn.
Pronunție
- AFI: /tʌŋ/
Substantiv
tongue, pl. tongues
- (anat.) limbă
- Can you wriggle your tongue?
- (lingv.) limbă, limbaj
- He was speaking in his native tongue.
- (rel., normal la pl.) borbire în limbi, glosolalie
- (despre pantofi) limbă (la încălțăminte)
- (tenh.) feder, limbă
- (fig.) [limbă] (de foc), flacără
Sinonime
Cuvinte derivate
- tonguage
- tonguedom
- tonguing
- tongueless
- tonguely
- tongueman
- tongueness
- tongueship
- tonguesore
- tonguey
- tonguework
Cuvinte compuse
- beef tongue
- double tonguing
- double-tongued
- forked tongue
- mother tongue
- native tongue
- silver-tongue
- silver-tongued
- tongue depressor
- tongue lashing
- tongue sandwich
- tongue-shaped
- tongue-tie
- tongue-tied
- tongue twister
Expresii
- cat got someone's tongue
- give tongue, give tongue to
- hold one's tongue
- law of the tongue
- roll off the tongue
- sharp tongue
- speak in tongues
- tongue and groove
- tongue in cheek
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to tongue | |
| Infinitiv | to tongue |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
tongues |
| Trecut simplu | tongued |
| Participiu trecut | tongued |
| Participiu prezent | tonguing |
Sinonime
- 1: talk