limbaj

română

Etimologie

Din limbă + sufixul -aj (după franceză langage).

Pronunție

• AFI: /limˈbaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului limbaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	limbaj	limbaje
Articulat	limbajul	limbajele
Genitiv-Dativ	limbajului	limbajelor
Vocativ	limbajule	limbajelor

1. sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai.
2. limba unei comunități umane istoricește constituită.
3. mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale.
4. (fig.) mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc.
5. (inform.) sistem de caractere și simboluri folosit în programare.

Cuvinte derivate

• metalimbaj

Cuvinte compuse

• limbaj comun

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online