tovărășică

română

Etimologie

Din tovărășel.

Pronunție

• AFI: /to.və.rə'ʃi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului tovărășică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tovărășică	tovărășele
Articulat	tovărășica	tovărășelele
Genitiv-Dativ	tovărășelei	tovărășelelor
Vocativ	tovărășico	tovărășelelor

1. (fam.) diminutiv al lui tovarășă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online