transfug

română

Etimologie

Din franceză transfuge < latină transfuga.

Pronunție

• AFI: /trans'fug/

Substantiv

Declinarea substantivului transfug
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transfug	transfugi
Articulat	transfugul	transfugii
Genitiv-Dativ	transfugului	transfugilor
Vocativ	transfugule	transfugilor

1. militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; (p.ext.) persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online