transfug
română
Etimologie
Din franceză transfuge < latină transfuga.
Pronunție
- AFI: /trans'fug/
Substantiv
| Declinarea substantivului transfug | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transfug | transfugi |
| Articulat | transfugul | transfugii |
| Genitiv-Dativ | transfugului | transfugilor |
| Vocativ | transfugule | transfugilor |
- militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; (p.ext.) persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online