transhumanță

română

Etimologie

Din franceză transhumance.

Pronunție

• AFI: /trans.hu'man.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului transhumanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transhumanță	transhumanțe
Articulat	transhumanța	transhumanțele
Genitiv-Dativ	transhumanței	transhumanțelor
Vocativ	transhumanță	transhumanțelor

1. migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online