turmă

română

Din latină turma.

Declinarea substantivului turmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turmă	turme
Articulat	turma	turmele
Genitiv-Dativ	turmei	turmelor
Vocativ	turmă	turmelor

grup (mai mare) de oi sau, (p.ext.), de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună.
(depr.) mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine).
(în limbajul bisericesc) mulțimea credincioșilor.