transplanta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză transplanter < latină transplantare.

Pronunție

  • AFI: /tran.splan'ta/


Verb


Conjugarea verbului
transplanta
Infinitiv a transplanta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
transplantez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să transplanteze
Participiu transplantat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi.
  2. (v.tranz.) a aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei.
  3. (v.tranz.) (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc.
  4. (v.tranz.) a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe