trebălui

română

Etimologie

Din treabă + sufixul -ălui.

Pronunție

• AFI: /tre.bə.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului trebălui
Infinitiv	a trebălui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trebăluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să trebăluiască
Participiu	trebăluit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) a face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti.

Cuvinte derivate

• trebăluială

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• batirule
• alburite
• brutalei

Referințe

• DEX '98 via DEX online