trebălui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din treabă + sufixul -ălui.

Pronunție

  • AFI: /tre.bə.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
trebălui
Infinitiv a trebălui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trebăluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trebăluiască
Participiu trebăluit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe