trenaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză traînage.

Pronunție

  • AFI: /tre'naʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
trenaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trenaj trenaje
Articulat trenajul trenajele
Genitiv-Dativ trenajului trenajelor
Vocativ trenajule trenajelor
  1. (min.) transport minier în care vagonetele sunt trase de un cablu care se înfășoară pe un troliu.
  2. (tel.) perturbație în funcționarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părților în mișcare pe imaginea de televiziune.


Traduceri

Referințe