De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din italiană trinca.
Substantiv
Declinarea substantivului trincă |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
trincă |
trinci |
| Articulat |
trinca |
trincile |
| Genitiv-Dativ |
trincii |
trincilor |
| Vocativ |
trincă |
trincilor |
- pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze.