trincă

română

Etimologie

Din italiană trinca.

Pronunție

• AFI: /'trin.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului trincă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trincă	trinci
Articulat	trinca	trincile
Genitiv-Dativ	trincii	trincilor
Vocativ	trincă	trincilor

1. pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârnit
• crinta
• criant
• înțarc
• răcnit

Referințe

• DEX '98 via DEX online