Sari la conținut

trincă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din italiană trinca.

Pronunție

  • AFI: /'trin.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trincă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trincă trinci
Articulat trinca trincile
Genitiv-Dativ trincii trincilor
Vocativ trincă trincilor
  1. pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze.


Traduceri

Anagrame

Referințe