trompetă

Exemplu de trompetă

română

Etimologie

Din franceză trompette.

Pronunție

• AFI: /tromˈpe.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului trompetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trompetă	trompete
Articulat	trompeta	trompetele
Genitiv-Dativ	trompetei	trompetelor
Vocativ	'	'

1. instrument muzical alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie.

Sinonime

• 1: goarnă

Traduceri

instrument muzical

bretonă: trompilh (brezhoneg) catalană: trompeta (català) f. cehă: trumpeta (čeština) f. chineză: 喇叭 (中文) croată: truba (hrvatski) f. daneză: trompet (dansk) m. engleză: trumpet (English) f. esperanto: trumpeto (Esperanto) estoniană: trompet (eesti), pasun (eesti) faroeză: trompetur (føroyskt) finlandeză: torvi (suomi), vaskitorvi (suomi) franceză: trompette (français) f. germană: Trompete (Deutsch) irlandeză: trumpa (Gaeilge) m.

italiană: tromba (italiano) f. japoneză: トランペット (日本語) coreeană: 트럼펫 (한국어) latină: buccina (Latina), trumpeta (Latina) maghiară: trombita (magyar) norvegiană: trompet (norsk) m. neerlandeză: trompet (Nederlands) f. portugheză: trombeta (português) poloneză: trąbka (polski) f. rusă: труба (русский) f. slovenă: trúba (slovenščina) f. spaniolă: trompeta (español) f. suedeză: trumpet (svenska) turcă: trampet (Türkçe), borazan (Türkçe)