trucha

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie tructa sau trocta < greacă antică τρώκτης (tróktis).

Pronunție

  • AFI: /'tɾu.ʧa/


Substantiv

trucha f., truchas pl.

  1. păstrăv
  2. (mec.) bigă, macara
  3. (fam.) mutră, față
  4. (fam.) gură
  5. (fam.) (om) viclean, fățarnic

Sinonime

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe