tumbă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă τυμβα (tumba).

Pronunție

  • AFI: /'tum.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tumbă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tumbă tumbe
Articulat tumba tumbele
Genitiv-Dativ tumbei tumbelor
Vocativ tumbă tumbelor
  1. (adesea fig.) mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap.
  2. (la pl.) giumbușlucuri, ghidușii.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe