giumbușluc
română
Etimologie
Din turcă cümbüșlük.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului giumbușluc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | giumbușluc | giumbușlucuri |
| Articulat | giumbușlucul | giumbușlucurile |
| Genitiv-Dativ | giumbușlucului | giumbușlucurilor |
| Vocativ | giumbușlucule | giumbușlucurilor |
- faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online