giumbușluc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă cümbüșlük.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
giumbușluc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ giumbușluc giumbușlucuri
Articulat giumbușlucul giumbușlucurile
Genitiv-Dativ giumbușlucului giumbușlucurilor
Vocativ giumbușlucule giumbușlucurilor
  1. faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust.


Traduceri

Referințe