turmalină

română

Etimologie

Din franceză tourmaline.

Pronunție

• AFI: /tur.ma'li.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului turmalină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turmalină	turmaline
Articulat	turmalina	turmalinele
Genitiv-Dativ	turmalinei	turmalinelor
Vocativ	turmalină	turmalinelor

1. nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înlăturam

Referințe

• DEX '98 via DEX online