tutela

română

Etimologie

Din tutelă.

Pronunție

• AFI: /tu.teˈla/

Verb

Conjugarea verbului tutela
Infinitiv	a tutela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tutelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tuteleze
Participiu	tutelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona.

Cuvinte derivate

• tutelare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online