ocroti

română

Etimologie

Din slavă (veche) okrotiti „a îmblânzi”.

Pronunție

• AFI: /o.kro'ti/

Verb

Conjugarea verbului ocroti
Infinitiv	a ocroti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ocrotesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ocrotească
Participiu	ocrotit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini.

Cuvinte derivate

• ocrotire
• ocrotitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotori
• croito
• coroti

Referințe

• DEX '98 via DEX online