tutunărit

română

Etimologie

Din tutun + sufixul -ărit.

Pronunție

• AFI: /tu.tu.nə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului tutunărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tutunărit	invariabil
Articulat	tutunăritul	invariabil
Genitiv-Dativ	tutunăritului	invariabil
Vocativ	tutunăritule	invariabil

1. (rar) faptul de a cultiva tutun; îndeletnicire a cultivatorului de tutun.
2. dare plătită în trecut domniei de către cei care cultivau tutun.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online