domnie

română

Etimologie

Din domn + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /domˈni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului domnie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	domnie	domnii
Articulat	domnia	domniile
Genitiv-Dativ	domniei	domniilor
Vocativ	domnie	domniilor

1. autoritatea politică și juridică a domnului; demnitatea de domn.
2. timpul cât un domn se află la conducerea țării.
3. regiune sau populație stăpânită de un domn.
4. dominație, stăpânire, putere.
5. (înv.; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență)

   Vom face cum vei hotărî domnia-ta

6. (cu valoare de pronume al maiestății) măria-ta.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• demoni
• domine

Referințe

• DEX '98 via DEX online