ușiță

română

Etimologie

Din ușă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /u'ʃi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ușiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușiță	ușițe
Articulat	ușița	ușițele
Genitiv-Dativ	ușiței	ușițelor
Vocativ	ușiță	ușițelor

1. diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, uscioară.

Cuvinte derivate

• ușcioară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• situa
• știau

Referințe

• DEX '98 via DEX online