ști

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină scire.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) ști
Infinitiv a (se) ști
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) știu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) știe
Participiu știut
Conjugare IV

I.

  1. (v.tranz și intranz.) (folosit și absol.) a avea cunoștință (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaște.
  2. (v.tranz.) a lua cunoștință de...; a afla, a auzi.
    știe cu toții ce-ai făcut.
  3. (v.tranz.) a cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere).
    Îl știu din tinerețe.
  4. (v.refl.) a se cunoaște pe sine, a avea cunoștință că este într-un anumit fel; a se vedea într-un anumit fel.
  5. (v.refl. recipr.) a se cunoaște unul pe altul; a avea legături de prietenie.
    Ne știm de mici; îl știu ca pe un cal breaz.
  6. (v.intranz.) a ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva.
    Știu eu soluția problemei.
  7. (v.tranz.) a recunoaște pe cineva sau ceva drept...
  8. a avea parte de ceva, a se bucura de ceva.
  9. (v.intranz.) a se interesa de..., a se îngriji de...

II.

  1. (v.tranz.) a poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc.
    Știu trei limbi străine.
  2. a vorbi și a înțelege o anumită limbă.
    Știți franceza?
  3. a se pricepefacă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare.
  4. a putea, a fi în starefacă ceva; a fi apt pentru ceva.
  5. a fi hotărâtfacă ceva.
  6. a ține minte, a-și aminti.
    Știi cum erai acum doi ani?
  7. a-și da seama, a înțelege, a pricepe.
  8. a prevedea.
  9. a presupune, a bănui.
  10. a avea certitudinea, a fi sigur de ceva.
  11. (v.refl. impers.) a fi lucru bine cunoscut.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • (tranz., absol.) Nu știu, n-am văzut = sunt cu totul străin de ceva, nu am idee de nimic
  • Știu eu (sau știi tu etc.) ce știu (sau știi etc.) sau las' că știu eu = se spune pentru a arăta că cineva cunoaște bine o situație și că nu poate fi indus în eroare
  • Știi ce? sau știi ceva?, știi una? = fii atent la ce-ți spun, ascultă ceea ce am să-ți spun
  • (Numai) Dumnezeu știe sau știe Dumnezeu = se spune pentru a sprijini o afirmație sau o negație
  • Dumnezeu (mai) știe sau dracul (mai) știe = se spune pentru a exprima o nedumerire, neputința de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranță
  • (intranz.) A-i ști (cuiva) de urmă = a ști unde se află cineva
  • Pe cât (sau după cât) știu = după informațiile pe care le am
  • A ști carte = a ști să scrie și să citească; p. ext. a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat
  • A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală
  • A nu (mai) ști ce să (se) mai facă = a nu mai găsi nici o soluție pentru a ieși dintr-o încurcătură
  • A nu mai ști ce să facă de... = a fi copleșit de...
  • A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
  • (absol.) Știu eu? = exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire
  • A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi
  • A nu (prea) ști multe = a riposta îndată (la provocarea cuiva)
  • Mai știi sau mai știu (și) eu, mai știi păcatul, de unde știi!? = se prea poate, nu poți fi sigur că nu e așa
  • Nu știu cum = în mod inexplicabil
  • A fi nu știu cum = a fi ciudat, bizar
  • A-i fi (cuiva) nu știu cum să... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil să...
  • (substantivat) Un nu știu cum sau un nu știu ce = ceva nelămurit; farmec deosebit, nedefinit
  • (intranz.) A nu ști de glumă = a fi supărăcios
  • Să știu (bine) că... sau de-aș ști că... = chiar dacă...


Traduceri

Referințe