ultimo

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : ultimó, ultimò, último, ùltimo

română

Etimologie

Din latină ultimō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

  1. (livr. și fam.) în ultimul rând; în ultimă instanță.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din latină ultimō < din ultimō diē sau ultimō mēnse < ultimus.

Pronunție

  • AFI: /'ʌltəˌmoʊ/


Adjectiv

ultimo, (necomparabil)

  1. (ieșit din uz) pe ultima zi a lunii


Adverb

ultimo, (necomparabil)

  1. de luna trecută

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ultimus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ultimo
Singular Plural
Masculin ultimo ultimi
Feminin ultima ultime
  1. ultim
    L'ultimo giorno della settimana.
  2. recent, nou, proaspăt

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Vezi și


Substantiv

ultimo m., ultimi pl.

  1. ultimul

Cuvinte derivate

Etimologie

Din ultimare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru ultimare.

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din ultimus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

ultimō

  1. forma de masculin singular la dativ pentru ultimus.
  2. forma de neutru singular la dativ pentru ultimus.
  3. forma de masculin singular la ablativ pentru ultimus.
  4. forma de neutru singular la ablativ pentru ultimus.