De la Wikționar, dicționarul liber
(English)
Etimologie
Din latină ululāre.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
to ululate
|
| Infinitiv
|
to ululate
|
Prezent simplu
pers. 3 sg.
|
ululates
|
| Trecut simplu
|
ululated
|
| Participiu trecut
|
ululated
|
| Participiu prezent
|
ululating
|
- a urla, a țipa
- a se jeli, a se lamenta, a boci, a plânge
Sinonime
Cuvinte derivate
Referințe
