lamenta

română

Etimologie

Din franceză lamenter < latină lamentari.

Pronunție

• AFI: /la.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului se lamenta
Infinitiv	a se lamenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă lamentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se lamenteze
Participiu	lamentat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva.

Sinonime

• se tângui, se jeli, se văita, se geme, se smiorcăi

Cuvinte derivate

• lamentabil
• lamentare
• lamentat
• lamentație

Traduceri

a se tângui, a se văicări

engleză: lament (English), bewail (English) esperanto: priplori (Esperanto), priplendi (Esperanto), plendi (Esperanto), lamenti (Esperanto) estoniană: kurtma (eesti), halama (eesti), hädaldama (eesti) franceză: se lamenter (français) germană: trauern (Deutsch), klagen (Deutsch), jammern (Deutsch), lamentieren (Deutsch) greacă: θρηνώ (Ελληνικά) (thrinó) irlandeză: caoin (Gaeilge) islandeză: harma (íslenska), syrgja (íslenska)

italiană: lamentare (italiano) maghiară: sajnál (magyar) portugheză: lamentar (português) scoțiană: caoidh (Scots), caoin (Scots) spaniolă: lamentar (español) suedeză: begråta (svenska), sörja (svenska), lamentera (svenska) turcă: ağlamak (Türkçe), dövünmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online