urâțel

română

Etimologie

Din urât + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /u.rɨ'ʦel/

Adjectiv

Declinarea adjectivului urâțel
	Singular	Plural
Masculin	urâțel	urâței
Feminin	urâțică	urâțele
Neutru	urâțel	urâțele

1. diminutiv al lui urât; cam urât.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aretul
• lăture
• reluat

Referințe

• DEX '98 via DEX online