urătură

română

Etimologie

Din a ura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /u.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului urătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urătură	urături
Articulat	urătura	urăturile
Genitiv-Dativ	urăturii	urăturilor
Vocativ	urătură	urăturilor

1. cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva.
2. text recitat de colindători când umblă cu uratul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online