urlătoare

română

Etimologie

Din urlător.

Pronunție

• AFI: /ur.lə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului urlătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urlătoare	urlătoare
Articulat	urlătoarea	urlătoarele
Genitiv-Dativ	urlătoarei	urlătoarelor
Vocativ	urlătoareo	urlătoarelor

1. pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; (p.ext.) cascadă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aeratorul
• arătorule

Referințe

• DEX '98 via DEX online