urmaș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -aș.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
urmaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmaș urmași
Articulat urmașul urmașii
Genitiv-Dativ urmașului urmașilor
Vocativ urmașule urmașilor
  1. continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă.
  2. moștenitor (de bunuri materiale).
  3. succesor într-o demnitate, într-o funcție.
  4. continuator al unei opere, al unei tradiții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe