urmaș

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /ur'maʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului urmaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmaș	urmași
Articulat	urmașul	urmașii
Genitiv-Dativ	urmașului	urmașilor
Vocativ	urmașule	urmașilor

1. continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă.
2. moștenitor (de bunuri materiale).
3. succesor într-o demnitate, într-o funcție.
4. continuator al unei opere, al unei tradiții.

Cuvinte derivate

• urmașă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online