urmașă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din urmaș.

Pronunție

  • AFI: /ur'ma.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urmașă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urmașă urmașe
Articulat urmașa urmașele
Genitiv-Dativ urmașei urmașelor
Vocativ urmașo urmașelor
  1. continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă.
  2. moștenitor (de bunuri materiale).
  3. succesor într-o demnitate, într-o funcție.
  4. continuator al unei opere, al unei tradiții.


Traduceri

Anagrame

Referințe