urmașă
Etimologie
Din urmaș.
Pronunție
- AFI: /ur'ma.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului urmașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urmașă | urmașe |
| Articulat | urmașa | urmașele |
| Genitiv-Dativ | urmașei | urmașelor |
| Vocativ | urmașo | urmașelor |
- continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă.
- moștenitor (de bunuri materiale).
- succesor într-o demnitate, într-o funcție.
- continuator al unei opere, al unei tradiții.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online