ursoaică

română

Etimologie

Din urs + sufixul -oaică.

Pronunție

• AFI: /urˈso̯aj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului ursoaică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ursoaică	ursoaice
Articulat	ursoaica	ursoaicele
Genitiv-Dativ	ursoaicei	ursoaicelor
Vocativ	ursoaică	ursoaicelor

1. femela ursului; ursoaie.
2. (reg.) coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie.
3. (reg.) stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărăușio
• curioasa

Referințe

• DEX '98 via DEX online