vânătorie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vânător + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /vɨ.nə.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânătorie invariabil
Articulat vânătoria invariabil
Genitiv-Dativ vânătoriei invariabil
Vocativ vânătorie invariabil
  1. (rar) vânătoare; (p.ext.) îndeletnicirea de vânător.


Traduceri

Anagrame

Referințe