vărsământ

română

Etimologie

Din a vărsa + sufixul -ământ (după franceză versement).

Pronunție

• AFI: /vər.sə'mɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului vărsământ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vărsământ	vărsăminte
Articulat	vărsământul	vărsămintele
Genitiv-Dativ	vărsământului	vărsămintelor
Vocativ	vărsământule	vărsămintelor

1. depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale; (p.gener.) plată a unei sume de bani.
2. (concr.) sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online