vehemență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză véhémence < latină vehementia.

Pronunție

  • AFI: /ve.he'men.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vehemență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vehemență invariabil
Articulat vehemența invariabil
Genitiv-Dativ vehemenței invariabil
Vocativ ' '
  1. forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor.
    Un discurs de o mare vehemență.
    Se apără, ripostează cu vehemență.
    Își susține opinia cu vehemență.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe