vehemență

română

Etimologie

Din franceză véhémence < latină vehementia.

Pronunție

• AFI: /ve.he'men.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului vehemență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vehemență	invariabil
Articulat	vehemența	invariabil
Genitiv-Dativ	vehemenței	invariabil
Vocativ	'	'

1. forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor.

   Un discurs de o mare vehemență.

   Se apără, ripostează cu vehemență.

   Își susține opinia cu vehemență.

Sinonime

• violență, virulență; impetuozitate, înfocare; tărie, vigoare

Cuvinte derivate

• vehement

Traduceri

impetuozitate; înfocare

croată: žestina (hrvatski) f. engleză: vehemence (English) esperanto: vehemento (Esperanto) estoniană: ägedus (eesti), tulisus (eesti) finlandeză: rajuus (suomi), kiihkeys (suomi) franceză: véhémence (français) f. germană: Heftigkeit (Deutsch) f., Vehemenz (Deutsch) f.

italiană: veemenza (italiano) f. latină: vehementia (Latina) f. portugheză: veemência (português) f. rusă: ярость (русский) (jarost') f. spaniolă: vehemencia (español) f. suedeză: ivrighet (svenska) c., häftighet (svenska) c., våldsamhet (svenska) c. turcă: hararetlilik (Türkçe), ateşlilik (Türkçe)

Referințe

• DEX online