velnicer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din velniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /vel.ni'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
velnicer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ velnicer velniceri
Articulat velnicerul velnicerii
Genitiv-Dativ velnicerului velnicerilor
Vocativ velnicerule velnicerilor
  1. (reg.) proprietar al unei velnițe; persoană care lucrează la o velniță; povarnagiu.


Traduceri

Referințe