venor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *wen- ("a tinde (să)").

Pronunție

  • AFI: /ˈweː.nor/


Verb

vēnor (infinitivul prezent vēnārī, perfectul activ vēnātus sum)

  1. a vâna, a hăitui

Cuvinte derivate