verb tranzitiv factitiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verb + tranzitiv + factitiv.

Pronunție

  • AFI: /verb tran.zi'tiv fak.ti'tiv/


Cuvânt compus

verb tranzitiv factitiv

  1. (și substantivat, n.) verb tranzitiv care aratăsubiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ.


Traduceri

Referințe