verbiaj
Etimologie
Din franceză verbiage.
Pronunție
- AFI: /ver.bi'aʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului verbiaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | verbiaj | verbiaje |
| Articulat | verbiajul | verbiajele |
| Genitiv-Dativ | verbiajului | verbiajelor |
| Vocativ | verbiajule | verbiajelor |
- (franțuzism) abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online