verifico

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din verificare.

Pronunție

• AFI: /verifi'ko/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru verificare.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din vērus ("adevăr") + fāciō ("a face").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

vērificō (infinitivul prezent vērificāre, perfectul activ vērificāvī, supinul vērificātum)

1. a verifica, a încerca, a proba

Cuvinte derivate

• vērificātiō
• vērificābilis