încerca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină pop. in-circare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʧer'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încerca
Infinitiv a (se) încerca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încerc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încerce
Participiu încercat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba.
    A încerca sentimentele cuiva.
  2. (v.refl. recipr.) a-și măsura forțele în luptă cu cineva.
  3. a întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de...
    Încerc să găsească o soluție.
  4. a-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să...
    Încerci dacă poți să dezlegi problema.
    Încearcă să-i câștige bunăvoința.
  5. a fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva.
    Încerca să mă înșele.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe
  • A încerca marea cu degetul = a se apuca de o acțiune irealizabilă


Traduceri

Referințe